ŞCOALA GIMNAZIALĂ NEAGRA ŞARULUI - REPERE ISTORICE -

”Şcoala primară – sublinia Spiru Haret în 1903 – are chemarea, are datoria de a forma conştiinţa naţională a poporului, de a-l face să-şi cunoască trecutul, pentru a-i înţelege rostul său în prezent şi chemarea sa în viitor.”

Cuvintele marelui organizator al şcolilor ne îndreptăţesc să afirmăm că un învăţământ primar şi gimnazial bine organizat formează temelia solidă pe care se poate zidi viitorul unei ţări. Învăţământul de la aceste niveluri este egoul în care încolţesc şi îşi iau primele picături de sevă acele energii intelectuale care, selecţionate apoi prin învăţământul liceal şi malţate prin cel universitar până la ultimul punct atins de cugetarea omenească, dau obiectivele generale care constituie mândria unei ţări civilizate.

Animaţi de aceste idei, diriguitorii şcolii româneşti de după Unirea din 1859 au pus bazele a numeroase şcoli rurale după adoptarea, în 1864, a Legii Instrucţiunii Publice.

Printre şcolile înfiinţate se numără şi cele din satele Şaru Dornei (1863) şi Neagra Şarului, aceasta din urmă la 1 octombrie 1865, la iniţiativa lui Nicolaie Vicol, revizor şcolar al judeţelor Suceava şi Neamţ, care într-un raport menţiona că a supus examenului ”pe Gavril Ciuteanu”, născut în comuna Neagra Şarului, plasa Muntele şi constatându-se demn de a fi învăţător l-a instalat la post la şcoala înfiinţată ”în menţionata comună”.

În atestatul anexat se consemna că Gavril Ciuteanu ”a terminat cursurile învăţăturilor primare la şcoala din Piatra Neamţ (unde predase şi Nicolaie Vicol ), obţinând bine la toate materiile. Se preciza şi că învăţătorul era plătit cu o sută de lei pe lună. În 1871 îşi începe activitatea la Neagra Şarului învăţătorul Constantin Drăghici, absolvent al Şcolii Preparandale (devenită apoi Şcoală Normală) din Iaşi, care fusese primul învăţător la Şaru Dornei şi care va lucra, cu întreruperi, până în 1892.

Desfiinţată, in ianuarie 1873, ca urmare a unor restrângeri bugetare ale guvernului Conservator (împreună cu alte 6 şcoli dintre cele 13 existente în plasa Muntele a judeţului Suceava) şcoala din Neagra Şarului a fost reînfiinţată în anul 1881 de către comună, apoi, în 1883, finanţată de la bugetul de stat, învăţător fiind acelaşi Constantin Drăghici.

În perioada care a urmat s-au remarcat prin activitatea lor mai îndelungată învăţătorii: Sebastian Mihăilescu, I.C. Ştefănescu şi Gheorghe Curcă, ultimul funcţionând între 1908 şi 1916, iar în perioada interbelică a devenit inspector general la Iaşi, după ce, ca participant la război, fusese rănit de două ori.

Activitatea culturală desfăşurată de către unii dintre învăţătorii şcolii este demonstrată de faptul că, în 1892, Sebastian Mihăilescu, amintit mai sus, alături de alţi 3 învăţători, împreună cu Artur Gorovei pun bazele revistei ”Şezătoarea” la Fălticeni, în care sunt publicate cântece, zicători şi strigături de joc culese din satele Şaru Dornei şi Neagra Şarului.

Prima bibliotecă şcolară este menţionată încă din 1894 printre beneficiari numărându-se şi sătenii. Patru ani mai târziu este consemnată existenţa unui local nou de şcoală, iar, în 1905, un revizor şcolar consemna starea proastă a şcolii, care nu putea găzdui decât 78 de copii, rămânând neînscrişi 81. Pentru educarea în spiritul economisirii, în 1906, au fost înfiinţate casele de economii şcolare la Neagra Şarului fiind înregistraţi 78 de posesori de librete de economii.

Numărul tot mai mare de elevi determină pe cetăţeni să solicite, în 1914, înfiinţarea celui de-al doilea post de învăţător la Neagra Şarului. Ca o ironie a sorţii, cererea este aprobată de către Minister la 22 iunie 1916, spre a intra în vigoare la 1 octombrie, dată la care şcoala era distrusă şi întreaga arhivă arsă de către trupele austro-ungare, care ocupaseră mai multe sate dornene încă din prima zi după intrarea României în război (15/28 august 1916)

Activitatea şcolii, întreruptă de război, este reluată în 1919, după ce în primăvara aceluiaşi an populaţia revenise din refugiu şi începuse refacerea gospodăriilor distruse.

Ca învăţător vine Iacob Câmpeanu, fost elev al şcolii şi absolvent al Şcolii Normale „Vasile Lupu” şi care va conduce unitatea până în 1950, când va fi înlăturat din motive politice.

După primul război mondial sunt înfiinţate şcoli şi în satele Gura Haitii, Sărişor şi Sărişoru Mare. Şcoala din Moroşeni exista din 1888 şi aparţinea de Vatra Dornei.

Ca urmare a reducerii numărului de elevi aceasta şi-a închis porţile în 2006, după ce în 2005, şcoala din cătunul Şeştina, al satului Neagra Şarului avusese aceeaşi soarta după 47 de ani de existenţă.

Stabilitatea la catedră în perioada interbelică a fost asigurată, alături de Iacob Câmpeanu, de un alt fiu al comunei, Eremia Cojocaru (învăţător între anii 1929-1968) şi soţia sa Stana (la catedră între 1927 și 1965 ).

În 1926 este dat în folosinţă localul vechi al şcolii, iar în toamna anului 1967 este inaugurat localul nou, actualul. Printr-o coincidenţă, exact la 40 de ani de la acest ultim eveniment, Şcoala din Neagra Şarului primea vizita d-lui ministru Cristian Adomniţei (17 noiembrie 2007).

Ca urmare a reformei învăţământului din 1948, timp de trei ani, şcoala a funcţionat numai cu clasele I-IV, după care s-au reînfiinţat clasele V-VII până în anul şcolar 1964-1965, apoi cel de 10 ani. Între 1972 şi 1991 au absolvit 10 clase, la Neagra Şarului, 20 de promoţii cu 712 elevi: patru promoţii de şcoală generală (50 de elevi) şi 16 promoţii de treapta I de liceu (662 de elevi – dintre care 28 la seral), după care s-a revenit la învăţământul general de 8 ani cu care funcţionează şi în prezent.